Tradițiile prin repetabilitate se creiază

CĂSUȚA CU PRIDVOR

- Sărbătoarea pensiunilor buzoiene -

Ediția a V-a

Pe 1 decembrie, începând cu orele 13:30 la Casa cu Tei (Sărata Monteoru), în atmosfera tradițională buzoiana, cu bucate preparate ca la țară, sa jucam hora ca pe la noi și să mai purtăm ia romanească.

Așa cum au obișnuit vizitatorii la fiecare ediție, vor organiza și acum expoziția culinara a pensiunilor ANTREC Buzău, unde sunt degustate preparate tradiționale, vinuri locale de Dealu Mare și țuica "mortala" de Chiojdu. Mai mult decât atât, preparatul-emblema al evenimentului, Tocana Națională, va fi oferit spre degustare întregului public participant.

Tot cu aceasta ocazie, ANTREC Buzău lansează produsul turistic "Drumul Sarmalelor", încercând să răspundă solicitărilor agențiilor de turism, pentru promovarea bucătăriei tradiționale românești în rândul amatorilor de turism gastronomic. Astfel, pensiunile din județ vor pregăti rețete inedite de preparare a sarmalelor, folosind ingrediente locale.

Sunt parteneri ai evenimentului, Unilever Food Solutions, care vor antrena copiii prezenți la eveniment într-un concurs gastronomic, punându-le la dispoziție ingredientele companiei, iar Master Chef Robert Voicu și echipa sa vor expune clasica sarma româneasca în maniera de 5*****, dovedind faptul ca gastronomia romanilor merita sa intre în familia celor mai creative bucătarii ale lumii.

Școlile din județ ce au participat la proiectul "Școala de vara a tinerilor meșteșugari", vor expune lucrările realizate de copii și vor face demonstrații de măiestrie la ghergheful vertical, încondeind oua, confecționând opinci sau împletituri.

Vor fi lansate materiale de promovare turistica a județului Buzău, vom admira creațiile meșterilor populari dar nu vom sta pe gânduri să intrăm și în joc alături de ansamblurile din județ.

"Orient Express" - ul românesc

Nu mică mi-a fost bucuria când la una dintre trecutele ediţie ale Târgului Naţional de Turism Bucureşti - de la Romexpo, am putut vedea, vizita şi admira dotările unei noi companii cu viitor în turismul românesc. Este vorba de SFT – CFR. S.A.(Societatea Feroviară de Turism). După cum bănuiţi este vorba de o societate care oferă servicii deosebite prin punerea la dispoziţie a trenurilor de epocă. Sunt locomotive şi vagoane unicat în Europa şi chiar în lume; trenurile epocii acţiunii cu abur, sunt trenuri care au izul foştilor utilizatori, o parte dintre ei celebrităţi ale istoriei naţionale şi nu numai. 

Au fost călători ai acestor trenuri regi, preşedinţi, diplomaţi de seamă, ce au parcurs zone dintre cele mai diverse ale Europei – pentru a participa la momente importante ale istoriei. Sunt prezente în parcul societăţii locomotive ce sunt fabricate între anii 1920-1950, restaurate cu viteze(“iuţeli”) diferite – dar în jur de maxim 120 km/oră, pentru linii cu ecartament normal(1435mm) cât şi pentru ecartament îngust(760mm).

O parte dintre aceste locomotive “au participat” la război, au tractat trenuri regale sau au fost inima celebrelor trenuri rapide de lux precum: Carpaţi Express, Fulger Regele Carol I, Fulger Pullman Expres sau Orient Express.

Trenurile Societăţii Feroviare de Turism sunt renovate şi întreţinute la nivelul anului în care au fost construite. Ele oferă spaţii de dormit, pentru servitul mesei, fumoare şi spaţii amenajate pentru gustări. Confortul garniturilor aminteţte de vechile trenuri europene “Orient-Express”. În acest moment sunt oferite trenurile Mocăniţe Mureş şi Cibin, trenurile pe ecartament normal Călugăreni, Moldoviţa şi Regal, iar în curând vor fi operabile Bucureşti, Braşov şi…Nostalgia.

Principalele centre turistice feroviare sunt: Sibiu, Braşov, Târgu Mureş, Vişeu, Suceava, Bucureşti şi Oraviţa. Programele turistice, cu darată de la câteva ore la zile şi săptămâni, propun redescoperirea pasiunii pentru trenurile de epocă remorcate de locomotive cu abur pe cele mai pitoreşti linii de cale ferată din România, descoperind în acelaşi timp tradiţii şi obiceiuri populare româneşti.

Am plecat de la TNT cu regretul că – dintr-o reţinere a vârstei ce o port, nu am tras îndelung sirena locomotivei din apropierea pavilionului şi fredonând o melodie a lui Frank Sinatra:

“I’m gonna take a sentimental journey,

Gonna set my heart at ease,

Gonna make a sentimental journey,

To renew old memories!” 

(“Voi face o călătorie de plăcere, / Îmi voi uşura inima, /

Voi face o călătorie de plăcere, / Să-mi reînoiesc vechi amintiri.”)

Ajunsesem la poarta complexului expoziţional la fel ca şi Frank, poate, speram să aud acel cunoscut: “Poftiţi în vagoane, vă rog!”.

N-a fost să fie de data aceasta, dar atât pentru mine cât şi pentru ceilalţi “turişti nostalgici” aceasta s-ar putea întâmpla în una dintre vacanţele viitoare. Important este să ştim că se poate şi mai ales că ne dorim, din când în cînd, acest lucru.

---

Societatea Feroviară de Turism


http://www.turismferoviar.ro/tren1.php

Am fost în “Ţara celor o mie de lacuri”...

                                                                                                           

             Motto: “A trăi înseamnă a visa; a fi înţelept înseamnă a visa lucruri plăcute” – Schiller

           

            Şansa, Bunul Dumnezeu şi cred că un pic Moş Crăciun(care ia în seamă şi pe cei care nu au uitat că au fost copii !!!) au făcut ca în urma unui scurt consiliu de administraţie, să fiu în stare a-mi îndeplini dorinţa prin realizarea unui voiaj pentru un mic grup de români în Finlanda. Oricât de bine ar fi fost păstrate visele mele, în casa sufletului, pot spune astăzi că ele au fost descoperite şi realizate.

            Tot ceea ce vreau să vă descriu se petrecea în urmă cu cinci ani, în plină lună a lui Ningău(Decembrie) şi trebuia rezolvat până în Gerar(Ianuarie). Aparent, mai ales acum, totul era destul de simplu: rezervări(avion, hotel), program, vize  şi cu asta basta. În realitate totul ar fi putut fi cu totul altfel. Au îndepărtat posibilele piedici în primul rând personalul competent al ambasadelor Olandei, respectiv Finlandei(la momentul vizitei mele 1992 aveam nevoie de viza atât pentru intrarea în Olanda cât și pentru Finlanda) şi nu în ultimul rând cei din Compania Aeriană KLM – reprezentanţa Bucureşti.

            Preparativele fiind realizate ne-am îmbarcat şi am pornit către nordul continentului. Zborul, cu o scurtă escală la Amsterdam, a fost plăcut dar un pic lung. Ajungeam astfel în prag de seară pe aeroportul din Helsinki, unde părăsind aeronava am avut senzaţia unui oraş părăsit. Era ultima cursă a zilei, culoarele se aflau în semiîntuneric(ici colo câte un bec te atrăgea precum primăvara cărăbușii), iar în spatele unei uși metalice ce nu permite decât accesul unei persoane ne aștepta un polițist de frontieră, cu faţă şifonată şi ochi vigilent. După toate acestea urma contactul cu Ţara lui Moş Crăciun.

            Cele relatate erau repede colorate de un grup vesel şi zglobiu de tinere care reprezentau diverse firme de transport auto. Deşi avizaţi am fost plăcut impresionaţi de posibilitatea negocierii asupra tipului de vehicul şi tarif, oricum aceasta s-a rezolvat rapid şi fără ca cineva să solicite plata în avans. Dar şi mai rapid a fost executată îmbarcarea în maşini ca şi debarcarea la hotelul rezervat.

Operaţiunile au fost realizate, mai repede decât ai bate din palme, de către tinerele ”taximetriste” care nu aveau mai mult de 23-24 de ani, în puţine cazuri peste 70 de kilograme(cu cele două valize în mână !) şi mai rar peste 1,60 metri. A fost o mică reprezentaţie a ceea ce este aici femeia care: munceşte(am avut senzaţia chiar mai mult, mai greu şi mai riscant decât bărbatul); naşte şi creşte copii -  ca în mai tot locul; se implică în viaţa societăţii şi face politică – mai abitir decât în alte locuri. Argumentaţia a continuat prin prestaţia din recepţia hotelului, unde întâmplarea (oare?!?) a făcut ca în toate nopţile(şi au fost vre-o şase) să fie în tura de noapte de serviciu tot femei.

Femeile erau prezente şi în bănci, agenţii de turism, şcoli, magazine, muzee, televiziune şi chiar guvern. Uimitor şi poate în contradicţie cu atmosfera altor locuri în care se găsesc atâtea domnişoare şi doamne, domină relaxarea şi calmul, se discuta puţin(parcă doar strictul necesar, chiar şi în cupluri) şi pe un ton moale, plăcut.

În legătură logică se află curăţenia, transparenţa geamurilor ferestrelor şi uşilor(în cazul cărora, neatent fiind, poţi să ai surpriza de a le simţi duritatea pe propria-ţi piele), ordinea şi păstrarea acestora. În afara celor prezentate nimic nu se aruncă pe jos sau aiurea(are loc o riguroasă sortare, inclusiv a deşeurilor menajere!), iar mijloacele de transport circulau conform orarului afişat, şi fără întârzieri, indiferent de starea vremii.

   

      Ceea ce întrecea totuşi şi visele cele mai frumoase - alb-negru sau color - erau plăcuţele bilingve(finlandeză şi suedeză), grija pentru aproapele aflat în dificultate, starea de siguranţă, amabilitatea şi toleranţa. Poate şi din aceste motive turismul aduce în balanţa de plăţi peste un miliard de dolari anual, la o populaţie cu puţin peste 5 milioane de locuitori. Este drept că cele de mai sus sunt sprijinite de pilonii numiţi: saună, bucătărie finlandeză, peisaj, nopţile luminoase, serviciile de calitate atât de la sol cât şi cele ale Companiei FinAir, în egală măsură infrastructura şi transporturile de orice natură.
             Zilele petrecute la Helsinki şi la Turku, nu au condus doar la prelevarea imaginii femeii finlandeze, ci şi a ordinii şi disciplinei(din bănci, gări-aerogări-gările navale, locuri de aşteptare, şcoli, restaurante sau fast-food-uri, etc.), a curăţenie morale şi umane, a modului în care este ocrotit mediul ambiant şi omul, a legendelor finlandeze(despre Santa Klaus-Moş Crăciun, Jean Sibelius-compozitor, Alvar Aalto-arhitec, Paavo Nurmi-atlet).

            Nu m-am îndrăgostit de nici o finlandeză, scundă sau înaltă, cu ochi albaştri, păr blond, subţirică ori zdupeşă. Nici cu Moş Crăciun n-am reuşit să mă întâlnesc. M-am întâlnit însă cu Crăiasa Zăpezilor, cu Generalul Ger(care ne făcea să ne simţim firişoarele de păr din nas asemenea străpungătoarelor suliţe ale lui Vlad Ţepeş), cu „orga” lui Sibelius, cu „răţuşca cea urâtă” şi cu alte imagini pe care nu vi le destăinui, sperând că ele  se vor regăsi în visele dumneavoastră.

Toate acestea - şi încă câteva pe deasupra - mă fac să iubesc pe mai departe iarna cu toate vitregiile ei, iar atunci când dorul nebun al copilăriei mă va cuprinde sper să revin pentru câteva zile de visare în Suomi, Ţara celor o mie de lacuri şi poate de data aceasta o să ajung şi în Laponia, cel puţin la Rovaniemi.     

            Vă doresc stimaţi cititori, să visaţi doar tehnicolor şi lucruri plăcute!