Mai erau unsprezece ani până la intrarea în secolul două zeci atunci când El, poetul nepereche a plecat pentru a intra în nemurire. Acum la doisprezece ani și un alt secol - cel următor, o mână de români din țara întreagă veniți, câțiva români viețuitori în Ucraina și alții sosiți din Moldova, s-au reunit în curtea casei lui Aron Pumnul.
I-au călcat pe urme profesorului transilvan și adolescentului bucovinean, au cătat spre cerdac, apoi spre bolta de vie, au adus flori și apoi adusu și au aminte de tot cea fost înainte de a debutului poezie.
Era 15 iunie și toți veniții au hotărât a merge spre locul de odihnă veșnică al dascălului care pornise a Luceafărului ascensiune. Până acolo copii Bucovinei de Nord au fost mândri să ne prezinte al lor omagiu nu departe de fostul centru cultural român din inima Cernăuțiului.
Odată ajunși în Cimitirul Horecea, am fost martorii pomenirii dascălului și a celui care intra în literatură prin rândurile scrise la a sa dispariție. Apoi odată cu lăsarea serii am plecat spre locul de înnoptare, pășind pe aleea pe care se purtaseră și pașii Lui, spre eternitate și nemurire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu